Sunt fiul ploii și al furtunii
Când e senin afară... -Iar când lumii
i se văd bubele pe față
îi spun că e urâtă și apoi dispar
ca măgaru-n ceață

Sunt plin de ifose și de impresii
Am ciudățenii multe și obsesii
Și când mă bate inteligent soarele în cap
Mă înfoiesc în mine
de nici nu mă încap.

Mă duc cu zăhărelul deseori
Că-s cel mai cel, din seară până-n zori.
Bat adesea câmpii... ba chiar și apa-n piuă
de nici nu mai știu
când se face ziuă

Sunt fiul ploii și fac pe niznaiul
Când vin peste mine grijile și baiul.
E modul meu de a fi cu capul în nori
ÃŽn lumea asta mare
Plină de orori