am ajuns să-mi fie frică.
realitatea asta virtuală în loc să ne ajute să socializăm
ne ajută să defulăm. suntem sclavii propriei măriri
spunem ce credem că dă bine,
facem tot ceea ce nu acceptăm ca principiu
și mai ales acceptăm fabulosul in notă de doi bani
căutăm prin arhive secrete
tot felul de adevăruri miraculoase
și ne credem/vedem creatori și formatori de opinie
poate că acești oameni există cu adevărat
poate că robotica nu face altceva
decât să copieze umanul golit de sentimentalism
dar sincer, îmi este frică
am ajuns o civilizație de supereroi
și generațiile care trăiau în găști ce se intersectau
cunoscându-se sau treceau tangențial
deci, când acele generații vor dispare, va rămâne…
(pentru mine)
un mare semn de întrebare
așa că în acest al doisprezecelea ceas
m-am hotărât să devin prost
și să rămân un consecvent
superfial asimptomatic
oricum…
pe cine afectează?