în depărtare de după zid
izbucneşte o strălucire ca un astru nemaivăzut
şi oamenii se scoală din paturile lor
se ridică de la mesele lor şi merg
o dată cu mine

și puterea mea creşte
creşte
se-nalţă…

așteptăm soarele
un grup mic abonat la căldură
și-n fața noastră marea
ca o oglindă impostoare ne arată că uneori
ca să uiți
trebuie să lași în urmă o țară

norii se dau la o parte
păsările tale albe luptă cu păsările mele negre
şi lumina plesneşte

acesta este momentul
cu ceasuri lipsă în care medităm
împreună despre sorgintea minciunii

în fond
întoarcerea în sine e un lucru bun