Sunt ca un tren prin gara mondială
Și-mi caut doar locomotive demodate
Să-mi treacă garnitura personală,
Mai greu spre cimitire retrograde

Sunt trenul deraiat de la morală
Și trag din greu caroseria mea cea sumbră,
Când noua anarhie feudală
Așteaptă să mă demonteze în penumbră

Eu am vagoane de la mâna-a doua
Și-o gară veche a fost marea mea iubire
Și-n visul meu, sunt calul alb ca neaua
Ce galopează înapoi prin amintire,

Sunt tren târziu pe căile ferate
Ca un bastard ce nu-și mai regăsește locul
Și nu știu cum, sunt tras pe linii moarte
Când izbucnește-n gara mondială focul