vezi tu sunt zilele astea
(sau poate că sunt numai ore... minute?)
în care dragostea ta îmi este

atât de inutilă

de caraghioasă

că m-aș putea salva
de la muntele de singurătate... de dependență:
când am avut eu nevoie de tine?!

aș lua centrul abisului
l-aș expune într-un muzeu termic
acolo lângă jucării fărâmicioase sau lângă oameni

așa de întreagă aș scrie
poem despre suflet... și lipsurile lui adevărate

cu simțul ridicolului exacerbat te-aș vedea
în josul timpului cerșind răbdător
spre capătul scării

te-aș privi te-aș privi... până când ai înțelege
cât de zadarnică îmi este nemișcarea asta a ta
în lumea mea ca un roi căutându-și la nesfârșit
alt centru

ar trece prin mine copilul de altădată 2-3 săbii o pâine
prima femeie nepricepută sălbatică adevărată

mi-aș aminti ceva-ul rămas într-un strat al inimii
setat pe mute:

stai pe aproape!