niciun ștreang nu te ține în asfixie mai mult decât minciuna
picătura de viață eliminată pe lângă sfoara groasă intrată în jugulară
fiecare por însângerat în jurul grumazului un șirag de mătănii
minciuna
atârnă greu îndesată în trup
un sac de pietroaie în care marii hoți ai unui coltuc de potolit foamea amărâților
erau aruncați în ape adânci
să se zbată cu moartea până la ultima suflare

nimic nu gâfâie mai grav decât minciuna
un grohăit de animal crescut bine
prins chiar în putere pe picioarele lui scurte

niciun orizont mai vânăt mai murdar
o fiere mușcată și târâtă prin lume

adevărul pe lângă acești copaci uitați de vii
cocoșat și însingurat în hainele rupte
descompus la față
bețiv de tărie și esențe
delirând în locuri interzise
(câtă vreme ceilalți nu simt n-aud nu văd
crengile sufocate de spânzurători)
timid visător un boem milenar
înghite aerul unui prezent infect

până la urmă ce-i deosebește
sunt doar niște morți
față în față