prin cartierul meu zboară pescăruși
ei caută iubirea zărilor albastre
păcat că pe străzi bântuie trepăduși
care murdăresc luminile sihastre.

de-aș putea zbura ca pescărușul
deasupra mării plină de povești
nu aș simți cât de greu e urcușul
pe Golgota suferințelor lumești.

doar visul are aripi să mă poarte
printre stelele ce nu mor niciodată
la mântuitorul ce-a călcat pe moarte
doar El înțelege firea mea ciudată.

e toamnă fericirile au dat în pârg
conserv sublime amintiri strânse cu sârg.