Iubirea e un cosmos cu galaxii umane
Purtând în ea adâncuri de arderi infinite,
Cu niște largi vibrații și absorbiri spontane
Care-s esența vieții cu legi nedeslușite...

Iubirea e un templu cu trepte de lumină
Ai cărui stâlpi de aur susțin simboluri sfinte
Adăpostind speranțe ce doruri mari alină
Atunci când juri iubire cu drepte jurăminte.

Iubirea-i o cetate de vise-înaripate,
E-un loc al fericirii care dă veșnic roadă.
În ea-s comori ascunse și binecuvântate,
Dar, fiind prea sus, doar unii ajung la ea s-o vadă.

Tărâm de blânde mituri și de dorinți aprinse,
Iubirea omenească te-nalță pân' la soare,
Cu vrăjile-i fertile transformă vieți învinse,
Încât ologii-aleargă, iar unii-ajung să zboare...

În fața ta, zeiță Venera sau Iubire,
Greșit-am des în viață și multe-s, cred, păcate,
Dar judecându-mi trupul și gândul cu-adâncime,
De m-am privit cu scârbă, azi mi le iert pe toate...

Glen Ellyn City, 18 sept. 2020