durerea bobului ce sub pământ își culcă visul
se sparge-n rădăcini înfipte-n moarte
din lacrima ce-i spală trupul supt
se-înalță brațele-înfrățite către soare

“luati, mâncați, acesta este trupul Meu”

din verde crud străpunge-a crugului paloare
și vântul cântă-n solzii grei de aur
a doua moarte coasa o vestește
și între pietre-mi macină durerea

“luati, mâncați, acesta este trupul Meu”

mâini grele îmi frământă trupul
dospesc dorințe ne-împlinite-n scoc
sortit să strâng căldura soarelui în suflet
iubirea ce-am primit eu v-o întorc

... pe mine, mie redă-mă