și mi-am spălat piciorul stâng plângându-i osteneala
căci mult a mers la viața lui ca să-mi arate calea
piciorul drept, la fel de drag, primește ce-i al lui
căci drumul nu îl străbăteam fără puterea lui

mi-i trupul strâmb, înconvoiat,
un trunchi bătut de vânturi
cu drag sudoarea i-am spălat
să nu stea-între-pământuri

cu dreapta am muncit și-am închinat
stânga sudoarea mi-a cernut
iau apă-n palmele căuș
și-o mână pe-altă-mi spală

când lacrimi fața îmi sărută
îndepărtând aleanul
un ochi îmi plânge și-altul râde
căci împreună multe au văzut

cuvântul, mană în deșert,m-a susținut, m-a ajutat
prin el să fiu am învățat prin el cu totul eu m-am dat
când voi pleca nu pot să iau nimic cu mine
și de aceea în tăcere m-am înveșmântat