mă-nvelesc cu lumina din noaptea albastră
un univers de stele în taină râvnesc
când zorii zilei îmi bat la fereastră
sunt fericită că mai pot să iubesc.

pe scara succesului am urcat discret
drumul meu e plin de slove și culoare
printre nemuritori eu sunt un biet poet
sub aripa cuvântului găsesc consolare.

stele mă învață cum să ajung la ele
cu gândul ușor liber ca fluturii în zbor
ca arborii mă scutur de frustrările rele
fac introspecții prin vis multicolor.

fiecare noapte îmi vestește o magie
versul pasional transpus în elegie.