port versul în nervuri în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zburdă libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

să nu mă întrebi de ce visez albastru
să nu mă întrebi de ce mi-e dor de stele
în lume pandemia a făcut dezastru
eu mă consolez cu versurile mele.

extrag din univers energii pozitive
în piuă stelară pisez regrete
trăirile mele sunt mereu narative
ca zborul înalt printre albe egrete.

lumina mi-a învesmântat sufletul gol
las în seama providenței cugetul frivol.