mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu frustrările mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
sperând că-n viața asta nu voi sfârși în ele.

dar mai am o dorință să devin corifeu
să răspândesc slove pe câmpii elizee
să găsesc și în beznă urma lui Orfeu
să-i descopăr gândurile în cerești expozee.

știu bine ce voi face cu timpul rămas
voi capta culorile din pure curcubeie
voi face lumina să-mi vibreze în glas
lăsându-mă în grija Maicii Dumnezeie.

cântecul inimii se-nvârte după ceas
aleanuri poetice curg din condeie.