În mine mai e loc de vară
Și de perechea care-am fost
De-un tren cu aburi și de-o gară
Și de toți macii fără rost

În toamna frunzelor plenare
Aș mai avea ceva să spun
Absențelor din fiecare
Absenței tale de pe drum

Când pleacă arșițele verii
Pe umerii unor castani
Eu te aștept în fața gării
Să vezi pustiul dintre ani

Nu te grăbi, mai ia-ți o haină
Mai ia-ți cu tine și un vis
Și vom lua în mare taină
Bilete-n trenul spre abis

Adună frunzele–n ovale
Aprinde-le între alei
Și-n rugul oglindit în stele
Să plângi finalul unor tei

Eu te mai duc încă odată
Să vezi cum munții ne zidesc
În piatra cenușie soarta
Și tot amurgul pământesc

Te voi lăsa să vii pe munte
Pe calul cel mai nărăvaş,
Iubita mea de nu știu unde,
Absenta mea de prin oraș

Ce-ți scriu acuma într-o carte
E strigătul uitat de timp
Iubirilor ce mor în noapte
Prin gara unui anotimp