în nori de agat,
copacii
încuibă întristarea./
o nouă ordine - în care
Cronos își
devorează copiii.
e oglindită-n
negre
tablouri.


câteva flori de magnolie
învăluie cerul;
prin marame de ametist,
soarele abia se mai vede.
treaz e sufletul… /
cârtița infiltrată-n
lagărul comunist,
nu mai poate schimba destinul
persifonei.


ceasul al treisprezecelea
amprentează
cu aleatoare căderi
clipa. /
frunze luate de vânt…
la fel și sufletul
pitit sub masca
cuvintelor viclene.


o nouă toamnă,
lumini înșelătoare
aprinde-n felinare. /
negura obstrucționează
nobilele aspirații;
patriotismul are o nuanță ciudată
de sindrom discordant;
iubire de neam,
deranjează.


după draperii de catifea violet,
un el și-o ea
urmăresc înfrigurați știrile…
- când se va descoperi
medicamentul miraculos
să ne scape
de frică? /
păsări de fier brăzdează cerul;
niciun gând
nu tulbură
antenele
agățate de blocuri.


e vânt, e ploaie…
clopotele
readuc în memorie
marea epurare. /
mâini aspre,
mâini muncite -
cu plugul
credinței,
desțelenesc timpurile.