mai e timp de iubit în plină toamnă
și-aș vrea să mai trăiesc minuni o mie
dar peste toate ploaia stă să cearnă
și sufletul îmbracă ruginie ie.

un cântec mi-este versul și suflarea
și port lumina dulce în cuvânt
alung întunecările și întristarea
rugându-mă la Dumnezeu cel sfânt.

admir lumea strâng din ea splendori
cu Sfânta Treime mi-am legat destinul
s-au transformat în slove emoții și ardori
e astăzi parodie regretul ca suspinul.

sufletul se lasă condus de candori
ca o săgeată străbate seninul.