Noi nu ne vedem,
noi doar ne revedem.
Ba când mușc dintr-un măr,
ba când mă doare o coastă.
Măcar acum nu mai trebuie
să pornesc un război pentru tine.
Deși având în vedere istoria noastră cu șerpii,
nu se știe niciodată.
Cine ar fi zis că un călcâi ne poate salva relația?
Nu am apucat să îți spun dar infernul
nu mi s-a părut cine știe ce.
Probabil din cauza asta m-am întors să te privesc…
dar și pentru că erai frumoasă.
Ce tragedie a fost atunci,
aproape la fel ca cea scrisă de Shakespeare.
Mai știi când amândoi aveam aceeași pasiune?
Când pictam orele se scurgeau
ca ouăle în tigaie.
Cel mai bine ti-a stat mexicancă,
mă bucur că ți-ai păstrat nuanța.
Acum însă, e diferit.
Tot arta ne unește dar parcă povestea se scrie greoi.
Multe intrigi dar nici un deznodământ.
Te joci cu un ”Cătălin” și vrei să învingi destinul.
Înțeleg, ai obosit.
Însă timpul este trecător,
nu te lăsa pradă vremurilor.
Amintește-ți cine suntem cu adevărat.