aș vorbi cu blândețe de toamnă
de toate despărțirile
despre cum ratezi o omletă
si bei o cafea aproape rece
imaginându-ți că este cafeaua zilei
cum și starea cea mai aparte pentru tine

aș asculta pe îndelete cuvintele
coborându-mă ridicându-mă păstrându-mă
la nivelul acela la care complexele nu au motive
să se insinueze

m-aș întâmpla răbdătoare
în fraze arborescente cu prăbușiri discrete
fără de spaime apocaliptice
ca-ntr-o primă tinerețe
aș acorda prioritate tuturor celorlalte
ființe... lucruri... detalii
în timp ce aș simula croșetatul unei părți importante
din lumea noastră împreună

pe o masă oarecare
aș pune mai apoi deoparte lucrul
aș lăsa vreme să se manifeste
lipsa de tandrețe marile goluri

m-aș întâlni cu tine
fără prejudecăți
fără așteptări

aș vorbi la un moment dat
cu aceeași blândețe
despre toamnă
și restul despărțirilor...