În țara de mijloc
Aproape că îți uiți limba,
Sunetele au alt Dumnezeu...
Aici acele sunt stăpâne
Până la prima durere
Pe care o aștepți.
Orezul nu are gust
Dacă îl mănânci zilnic,
Încearcă să râzi
Pentru o viață mai bună....
Știi că o să pleci,
Acasă bate vântul
Nu mai ai loc în tribună.
Pământul te cheamă acasă,
Tu nu vrei să dispari chiar acum,
Rămâi o statuie la masă,
Eu încă te cred,
Ești prea bun!