ia uitați-vă
cum pleacă Noiembrie
cu tălpile ciuruite șchiopătând
ținându-se ca un orb
de o privire
înghițită-ntr-o seară la cinci

în gând
latră un câine-a străin
în mijlocul gării
râde secunda cea cheală
când fuge Noiembrie
ca un tren
pe care nu-l mai aștepți

luna murmură ”ommm”
iar noaptea toarnă
visele-n forme de brad
de acele lui Noiembrie s-a înțepat
hai că n-o să plângi ești băiat mare
Noiembrie
o umbră îi bandajează
falangele însângerate

acum
parcă-i o amfibie tristă
alături de un acvariu enorm
ce s-a spart