femeia-n viața mea e o cometă
pe-un așternut de cer sau cretă
e clipă luată-n pripă cu-mprumut
de la un viitor deja chemat trecut
ori mai de grabă verde grea ispită
inimii mele ferfeniță, răscârpită
și cum insistă soarta cu răbdare
să-mi taie ultima fărâmă de mirare
îi țin pe brațe umbra ca pe-o trenă
și-s la-ndemână leac pentru migrenă
iar când ne scapără arar scânteia
cometa se întoarce - și femeia
și când niciunul dintre noi nu e atent
în locul ei uitarea se strecoară lent