Diminețile curg

Îmi iau glicemia și privesc soarele

Privesc în cutia în care cresc creioane
și nu mă văd a fi un creion ascuțit
ci un ciot de creion de tâmplar
cu care mă scriu pe pereții lumii

Găsesc câte un zid de clădire veche
mucegai crăpături
pe care desenez ferestre
și pe tavane lucarne

Prin ele aud pomii care-și coboră ramurile în adânc
până la sămânța primordială
iar strămoșii lor pompează spre cer
creioane de tâmplărie
cu glicemie rezonabilă

Mă ridic
Îmi iau costumul dulce
Și umblu.