mă întrebam de ce dracu’ mi se întâmplă toate numai mie
fără să-mi dau seama că invocam cele mai adânci tenebre palpabile
și nici nu am terminat bine gândul că un tablou ieftin prin dreptul căruia treceam
a căzut și s-a spart sticla. pagubă-n ciuperci ar spune cineva neimplicat
dar eu mă puneam chezajas diavolului
și mă juram că o fi și o păți
și iată că dracu nici n-a mișcat bine din urechi
că mi-a și arătat că mă ascultă
cu mare atenție.
măi să fie, am zis
dacă aș fi pus la îndoială vreo altă mare realizare
precis că-mi cădea ceva în cap
nu de alta, dar să-mi amintească
inseparabilitatea mea de cursul istoriei
pentru că e suficient ca un fluture să bată din aripi în emisfera sudică
pentru ca aici, în imediata mea apropiere
potopul să scufunde mare parte din flotă cu politicienii ei cu tot
și să se întrevadă zorii foametei
cu colții ei de fier și de oțel

acum stau și mă întreb... dacă nu gândeam, mai fericit eram?