vezi, stelele se sting şi-ncep să cadă
iar soarele se-ascunde în trecut
de-acum şi orbul ar putea să vadă
în urmă iarbă şi în faţă lut

în locul lunii sus pe metereze
un înger negru iată s-a ivit
şi somn revarsă peste cele treze
uitarea peste cei ce-au adormit

o nouă şi cumplită profeţie
în suflet se strecoară-nfiorându-l
nu va rămâne din ce-a fost să fie
decât o-ndurerare şi cuvântul.

deci în aceste înnoptări târzii
doar tu lumină lumii îi poţi fi