Da! Singurul nebun sunt eu!
Îmi sprijin sufletul pe o picãturã
de ploaie
ce cade pe o frunzã…
Oamenii mã privesc ciudat
când pun urechea şi ascult
un vis cãzut din cer
ce-şi creşte aripi într-o picãturã de ploaie.
E visul unui nor?
Al unei stele?
Al unui înger?...

Da! Singurul nebun sunt eu
când stau şi-ascult
şi nu mã dumiresc
ce vis se zbate
în lacrima ce-mi cade…
De la un timp,
doar aripi curg de pe obrajii mei
şi una cu noroiul se fac...
Au fost vise de nori?
De stele?
De îngeri?...