sub mască mai negri sunt oamenii astăzi,
se vinde la colț lumânare
pe drumuri adesea trec oamenii ultim
un mâine pe racle dă floare
mai negri sunt, Doamne, oamenii astăzi

și multe-s de spus în cuvinte puține
în clipe-a zidi un veac de morminte
trudire e-n cuget bolnav rău frică
lumina e rară acolo și plânge

cu taina de moarte stropindu-ne gândul
cu trup în genunchi, loviți rău de rugă
mai negri fiind sub straiul de umbre
de ceață fantome atingem

mai negri, mai negri și albi de-ntrebare
prin noaptea firească zvonim fără somn
ci somnul se duce adesea la unii
în cântec etern la culoare