Stai bine în propria persoană
De parcă nici exterioru-ţi nu mai are formă
Te lepezi de omenescul fără de toană
Şi ştii că nu-i o greşeală enormă.
De speri, ştii că-i cu cântec
De vrei să nu ai temeri
Mai bine uiţi în pântec
Să pui viaţa, altminteri
Nici nebunia nu mai e ce a fost
Vrei să se întâmple deodată
Dar e doar compost
Din una trecută şi alta netoată.
Chiar şi potrivirea a devenit banală
Îţi cauţi perechea oricum
Dar realizezi că-i doar o greşeală
Ce se adaugă lângă tine acum.
Prietenia o faci pentru a te da
Şi nu dintr-o nevoie hilară
O faci pentru a ajuta
Şi nu pentru o răzbunare amară.
Prietenia e totul, mai puţin târg
E răsăritul ce bate-n fereastră
E viaţa cu bune şi rele în pârg
E lumea văzută şi una cerească.