pășind desculț de ale iernii bezne
mi-e văzul ce-n pantof de flori încalț
galopul sacrului e-acum mai lesne
pe drum din mine-n lacrimilor saț.
pe cale ochii mi-s legați de glezne
grădini prinzându-i în divinul laț,
pășind desculț de ale iernii bezne
mi-e văzul ce-n pantof de flori încalț.
un înger cântă văzului pricesne,
privirea-mi este preot pe-al meu braț
să scriu o rugă, floare să înalț
și primăvară-n mine să ateste
pășind desculț de ale iernii bezne