Serenadă pentru Lalamí

Cri-cri cânta un greier gri,
Ascuns prin frunze într-o toamnă.
Udat de ploile prea reci, târzii.
Îl asculta micuța care nu putea s-adoarmă.

- Adormi ușor micuță Lalamí,
I se șoptea încet, un murmur la ureche,
Dar somnul plutea prea leneș printre vii,
Cam îmbătat de-aroma de vin, veche...

- Nu pot, nu vreau, când ploaia bate-afară,
Mi-e milă de greierul ce cântă printre frunze,
E-atât de rece toamna când e seară
Și visele mele sunt toate înc’ascunse.

- Nu plânge micuță, dragă Lalamí,
E doar un greier mic ce vrea să te adoarmă,
Cântând o serenadă pentru norii gri
Și pentru ploaia care rece toarnă.

- Aș vrea să lași ușor fereastra ridicată
Și candela aprinsă, ce luminează blând.
De vrea, la noi să vină de îndată,
Să îl primim pe cântărețul cel plăpând.

Cu gândul spre trubadurul de afară,
A adormit într-un târziu micuța Lalamí,
Dormea ușor, zâmbind și fără sa tresară,
Și-același greier cânta un monoton cri-cri...