ne dădeam întâlnire în poeme cubiste
lumea aceasta este un cub de gheață
privește pereții cubului adus de la poli
stăteam la rând pe linia specială de psihiatrie comutațională*
ce cuvânt e acesta
luați loc în poemul acesta
îți reamintesc cubul treptat se dezgheța
aproape devenea lacrimă
apoi în poemul de față care nu are trecut
ci numai întrebări transcedentale
ni s-a cerut să ne așezăm pe scaun
la o distanță de 2 metri alt cub alb
de nenumărați doi în doi alte cuburi albe
tu priveai spre cerul înduioșat eu înspre tine
să nu pier să nu mă pierzi studiind
lecția despre cum se topește
un cub de gheață și devine inimă de gheață
& după care singurătățile de gheață
îți reamintesc după anotimpul musonilor
am intrat în cel de-al șaptelea anotimp
simțindu-ne ghețurile
se iubeau
erai îmbrăcată-n alb purtai caschetă bleu
& treceam foarte aproape de poli
prin inima ta trecea polul nord
prin inima mea ecuatorul știu sigur
exact în acea vreme nasa inventase noi detectoare de asteroizi
explicându-ni-se foarte multe substantive defective
un fel de catapulte cum se iubesc girafele cucii
cum îți poți domina teama suind & coborând
printre meandre fără luntre
așteptându-l pe luntraș cu bănuții de pe orbite
& dacă ai fost alexandru macedon
în nopțile cu insomnii mă iubeai maniacal
în nopțile în care goethe îl contrazicea pe racine
în nopțile în care goethe nu avea dreptate
totuși
andromaca a fost fiica lui hector
în poemul cubist a încăput și achile
ascunzându-și apriga-i mânie
din poeme cubiste ne-am mutat în poeme fauviste
cel mai mare poet fovist al tuturor timpurile
locuia într-un tablou
îi purtai ia și te-am rugat s-o porți
să cânți până mor
mereoarele
atât de multă moarte albă
de la un capăt la altul al bobului
planta care l-a crescut pe pitagora
lumea avea nevoie de priveghi
nimeni nu mai spunea nimic
se murea pur și simplu
tu adică eu iubindu-ne postum
& nici acest fapt nu mai părea cu putință
am reușit să ne ascundem în mințile inocenților
aflați în direct pe linia psihiatrică
despre care am mai scris eroic
lord byron apollinaire holderlin nerval
capodopere devenite drumuri autostrăzi tranșee
ÎNSUȘI CUVÂNTUL
ne-am născut din biblie cum vom și muri
mă uit pentru ultima oară în pandemica clipă
a început priveghiul profeților
rămâi în lumină & -n sfera de oglinzi despletindu-te
cât de mult ți-a fost dat să locuiești la pagina 888 acea pagină de țărână
ÎNSUȘI CUVÂNTUL
A ROSTIT ARSENIE BOCA
în închisoarea
CU
PUNGUȚA
DE
ȚĂRÂNĂ
ATRNÂNDU-I PE UMERI
ÎN FORMĂ DE CRUCE





*comutațional, cuvânt format prin compunere, licență poetică de la computațional, mutațional, prin licență practică, despre felul în care se supraviețuiește în vreme de pandemie, începând cu cea de la Hong Kong, cuvânt absolut periculos, la fel cu virusul mortal;

**exclus din învățământul universitar in anul 1972, pe motiv că la adunările festive din epocă spunea răspicat , ,,iar ne-am adunat la priveghi”, adunări care manipulau toate satele și orașele din România socialistă. Cartea sa, Priveghiul profeților, este prefațată de către Ioan Petru Culianu, neomorât pe atunci la University of Chicago, Divinity School, via unor maxime trăiri precolumbiene.