Picaturi de ploaie,
Amestecate cu sange,
Cad peste inima mea,
Ce inca mai plange,
Incercand sa o spele de noroi.

Lacrimi imi curg
Pe obraji in nestire
Si impreuna cu tunetul strig
Dar nimeni nu stie
Cat inca ma doare
Rana provocata de cuvintele tale.

De cate ori
Nu mi-am spus ca sunt bine
Dar inima in piept
Tot in cioburi
Mi s-a spart.

Am incercat sa ma vindec
De otrava vorbelor tale,
Insa aceasta mi-a distrus organe vitale,
Lasandu-ma, incet,
In ape tulburi sa ma inec.

Trag aer, cu greu,
In plamanii presati tot mai tare
De apa ce devine din ce in ce mai mare.
Intr-un tarziu, fara sa vreau am cedat
si mi-am lasat trupul epuizat
Inghitit de mari inspumate.

Asa ca , voua, celor indragostiti,
Va spun ochii bine sa ii deschideti
Inainte sa faceti primul pas,
Fiindca de acolo pana la pieire
Doar o linie subtire a mai ramas.
Mihai Ana LIliana ( M.A.L. 19.05.2021)