Nu-mi întrerupeți cântul! Îmi scârțâie arcușul,
Se clatină cărarea și vântul s-a-ntețit;
Dar am în minte taina și am găsit urcușul,
Și spicu-n lan se-ndoaie, și e spre asfințit.

Nu plec plângând Acasă, chiar de mai am rugină
Pe corzile ce cântă în ultimul lor vers!
Sunt ultimul nemernic – și totuși fără vină,
De când Cerescul Rege picioarele mi-a șters.

Aduceți partitura, lăsați-mă să cânt,
Am note chinuite, dar am încredințare;
Cortina stă să cadă pe ultimul cuvânt
Și-i ceasul cel din urmă din anul de-nchinare.

Luați mai bine jugul și întăriți grumazul,
Doar când cobori, povara e mult prea greu de dus!
Durerea însă-i blândă și cu folos necazul
Când ai nădejdea-n suflet și sprijinul de Sus.

Nu-mi întrerupeți cântul! Șoptită mi-e chemarea,
Mi-i carnea suferindă, puțin a mai rămas;
Paharu-i gol aproape și tremură licoarea
Ca trupul meu de moarte la ultimul său pas.

Răsar pe dealuri zorii… Nu-mi întrerupeți cântul,
Căci Regele sosește, e viu și-a auzit.
A treptelor cântare își ia acum avântul;
Veniți, cântați cu mine! Vedeți? EL a venit!