Un vis și o speranță
Scoate un om din casă
Ca visul să și-l îndeplinească
Şi speranța ce îl ține în viață

Două zile întunecate
De soare părăsite
Două nopți luminate
De lună abandonate
Luna și Soarele fiind concediate

În trei locuri nici de ai vrea
Nu ai putea fi deodată
Nu te duce unde lumea te vrea
Dute unde vrea inima ta

Patru cai pe o punte mică
Și mă întreb cum de nu pică
Stăpânul bine ia legat
Că altfel de mult ar fi picat 

Cinci pomi stau la sfat
Că sunt următori la tăiat
Se gândesc să facă pe morți
Dar nici asta nu oprește calea sorți

La oameni școliți se puse
Șase întrebări alese
Dar nici unul din cei șase
Un răspuns corect nu spuse

Șapte oglinzi de cristal
S-au spart în șapte cioburi
Când șapte oameni le cărau la deal
Au picat, s-au dus la mal

Un opt culcat, un infinit
Opt covrigi la sfârșit 
Dulci de se înmoaie și amarul
Face cu ale lui mâini, cofetarul

După nouă luni de așteptare
Un prunc se naște
Iar după câteva momente
Este în ale mamei brațe

Zece îngeri pe pământ
Protejează al tău zâmbet
De zece demoni ce te atacă încet
Încercând să îți fure al tău zâmbet