în pomul cunoașterii sunt și eu o frunză
toamna din verde în galben mă schimbă
lumina blândă mă-nvelește ca o pânză
slove de iubire îmi răsar pe limbă.

pe umerii mei poposesc chiar și norii
când este furtună cu stoicism rezist
mă leagănă vântul când mă trezesc zorii
este o binecuvântare faptul că exist.

la umbra mea cântă o ciocârlie
romanța unei iubiri ca în filme
am vise mărețe în mintea zurlie
freamătul vieții vibrează la culme.

chipul îmi este imprimat în gravuri
magic optimism păstrez în nervuri.