straturi albastre de nori si amintiri
au venit odată cu vântul de Nord
ce ușoare sunt aceste respirații rare
cât de firească mișcarea lor pe Pământ
cât cer încape în plămânii celui care cântă cum trag aceste fâșii de nori
cu grijă și calcule complicate, transformând soarele bun
într-un cerc perfect
într-o oglindă perfectă între Cer și Mare
- Hei, strigă plaja pustie, tu care scrii pe spinarea mea și mă calci în picioare!
să știi că o mare nu este decât muntele care a iubit
și-a iubit și-a iubit
până la ultima picătura de sine.