după aripi, un pescăruș
ne-a atins
mâinile,
sfâșie pielea într-o debarcare,
normandă
frumusețea va plânge, iar eu
îi voi îngriji umerii cu plasturi din valurile speriate,
să nu le prindă refluxul departe.

vor căuta dovezi că am fost:
eu, în orice femeie până la cercul polar, tu,
în fiecare bărbat
după un algoritm personal,
sângele își trage sarea din mine
în celălalt trup,
Dumnezeu ridică un templu...

ne plimbăm printre meri
cu vântul în față ,
marea obișnuiește să doarmă,
după aripi ,un pescăruș ne-a atins,
noaptea, construită de stele,
iubirea,
cum vrei să se întâmple
de-ncet?