Când cânt timpul se rostogolește
Și se desfășoară din nou și din nou.

E orizontul care întinde pământul
Prefăcându-l din neînțelese cuvinte.

Când cânt inima împădurește
Vocea ce dăruie tăcerii
Rostuirea gândului.

Când cânt visul cerului arcuiește
Bolți în infinite arcade.

Când cânt tânguirea, dăngănind,
Îmi desenează lumea din nou.

Lumea, ca un orizont mi se întinde
Adâncind depărtări fără ecou.