Desprins din naștere în umbre mă risipesc
trăind asemenea luminii ce se întinde
în a fi dintre răsărit și apus.

Și mă rostogolesc împrejurul ființei
adâncindu-mă în devenirea
care luminii mă uită.

Tu, asemenea mie când nu sunt eu, întinzi
între orizonturi distanțe dintre care
desfrunzind pe tine te întuneci.

Astfel, tulburând cerul umpli pământul
cu ramuri care coboară ca raze
hrănind cu apus răsăritul.

Nașterea îmi definește ființa,
nesfârșirea umbrei în lipsa căreia
steaua ca o lumină risipindu-se
strălucește prin întuneric.