o lumină slabă de noiembrie,
țese-n jurul crizantemelor
sidefii aureole.
prin grădini,
frunzele ard mocnit-
singur la marginea lumii,
cocoțat
pe-un lujer de fasole,
nu tulbur
liniștea serii.


dangătul clopotelor
trezește
lopătarii dintre trestii-
o barcă stacojie-
ca o frunza de dafin,
alunecă ușor
pe ale visului unde


depărtatele ecouri
ale unui cataclism,
nu-nspăimântă puii de graur-
Ogawa
a surprins o vulpe,
cum traversa
câmpia înghețată.


strivind între tentacule
dorința căpătuirii,
un calamar
atrage
în capcana unui joc
nesăbuiții.

un călător flămând
bate la poartă...
dându-i binețe,
tata îl invită-n casă.
e veselie si gălăgie-n
jurul mesei...
prăjituri
cu mere și gutui,
mănâncă cu poftă
copiii.
aducând
un vas de lut cu lapte cald,
mama șopteste:
vrednic de cinste
este omul harnic,
milos și ospitalier!