cînd fac dragoste cu tine eu nu mai sunt în corpul meu
ci în corpul tău. și pentru tine e la fel. nu mai ești
în corpul tău, ești în al meu și fiecare suntem acolo unde ne e locul.

fiecare suntem dincolo de noi înșine, de limite.
suntem în corpul în care putem cunoaște dragostea, în corpul
din care vin răspunsurile la întrebările din corpul nostru.

dacă eu sunt întrebarea, tu ești răspunsul.
dacă tu ești corpul, eu sunt viața și chiar dacă inima nu-ți mai bate
eu sunt viața, pentru că eu pot ține loc de inimă.

cînd iubesc nu mai sunt îm corpul meu și cuvintele nu mai vin
din mine. lumina din mine e întunericul de afară. mă văd în el
la fel ca un chibrit aprins, altfel n-aș avea cum.

cînd plec din corpul meu în corp rămîne doar îmbrățișarea mea.
dacă treci pe aici te rog să te sprijini în genele mele. apoi să-ți dai drumul
ca la bungee. cînd cazi în corpul meu e dragoste.

cînd trec prin corpul tău ca un om printre viață și moarte, ca un vis
printr-un șoarece în fața unei capcane, cînd trec prin tine ca un înțeles
printr-un cuvînt, nu mă mai simt în corpul meu.

știu că vor îngropa un sicriu gol. atît îți pot spune despre mine.