trăiesc acum din preaplinul vieții
nici o zi din ea nu am s-o risipesc
admir în taină poeții îndrăzneții
care de sufletul meu se lipesc.

la cafeneaua literară în aburi de idei
răsar poemele iluminării aurite
mă poartă prin vise năstrușnicul condei
să nu mai am percepții nelămurite.

mă zidesc într-o slovă albastră
în turnul de veghe nocturnă
cuvântul deschide spre cer o fereastră
scot vise mărețe din stelară urnă.

din litera iubirii țâșnește o scânteie
cu care luminez a lunii moscheie.