În sufletul unui bătrân sunt multe pături suprapuse,
Petice de câmp și nori și păduri și straturi de grădini zoologice și botanice
Sufletul unui om bătrân e ca o cușcă care închide în sine
Sufletul modular al unei omizi, sufletul bătătorit al potcoavelor căzute,
Sufletul dezrădăcinat al unui copac (care crește cu creierul în rădăcini),
Sufletul hilar și știrb al cucuruzului...

Sufletul unui bătrân e ca un recycle bin din grămăjoare de amintiri,
Un suflet bătrân care tace din vârful buzelor, care zâmbește pătrat și rombic,
Care se uită la lume prin gaura cheii, într-ascuns,
Care își împăturește zilnic așternutul și peste câteva ore îl dezpăturește,
Tot mai încet, mai mult din vârful degetelor,
Apoi își măsoară pașii de la pat la fereastră, tot mai strâmtorat,
Tot mai împăturit în sine însuși, până ce se așază între două lemne,
Cu palmele împăturite de altcineva.