Oamenii au nevoie de povești,
Cu zmei, zâne și pitici,
Au nevoie de intrigă,
Acțiune și happy end...
A fost odată
O bancă goală
Ce aștepta să vină porumbeii.
Fără nici un plan
A venit el
Cu cărți în ghiozdan.
Ea avea lumea la picioare
Și se uita cam mult în oglindă,
Speranțe mari, vorbe puține,
E gata acum să te surprindă.
În ziua aceea doar stejarii
Au auzit și au văzut,
Ce au vorbit, ce au făcut
Ei doi.
Luminile sunt fără rost
Iar stelele nu mai au haz,
Când crezi că dragostea e tot
Și realitatea un necaz.
În locuri multe s-au iubit,
În mii de feluri s-au urât,
Sub cerul gri și ceața rece
S-au despărțit, nehotărât?
Când viața are forma unei inimi
Orice aș face tot greșesc,
Atunci, acum, ultima oară,
Știai, vei ști,
Că te iubesc!