Pelerin în căutarea devenirii permanente
Prin lume din goliri de sine risipindu-mă
Te caut în fiecare pas ce îl dezleg din mine
Spre a trece spre orizontul din care înviez.
Și-aștept să-mi spui ce am să fac hrănind
Cu vreascuri de foc pământul întrupat.

Înțeleg că trebuie să-mi scutur praful
De pe picioare când călătoresc spre tine,
Precum un șarpe care își leapădă
Picioarele de flutur cu care își târăște
Prin umbre trupul către iluminare.

În căutarea împlinirii pe care mi-o doresc
Mă zbat ca o aripă-n zbor să-ajung la tine.
Tai aerul din cale fără să-împart din mine
Și din necuprins risipesc drum și îl cuprind
În calea ce își întinde umblarea prin uitare.