Silabele stau strânse, laolaltă,
Se împotrivesc despărțirii în bucățele.
Omul ce obișnuia cândva să le iubească,
S-a prefăcut în praf de stele.
Se opun cu vehemență, răzvrătite,
Nu mai acceptă niciun om în rândul lor,
Căci într-o zi, cel ce silabisea împătimit,
Le-a frânt crunt și sfâșietor!
El, ce era erou printre feciori,
Și-a promis fiecărei litere iubire...
Azi nu mai e, nici ieri n-a fost,
Nici n-a lăsat bilet de despărțire!