cinci pelerini urcă sfinții în calendar
pământul lacrimilor solidificate
care nici nu mai contează
rodește Sfinți
cinci pelerini își țin în piept bucuria grea ca o boală
până abur se face până drum se face

dintr-o poezie în alta
dintr-un calendar în altul
cu inima începe să-și cunoască
fiecare pelerin, mai bine, inima
până rost se face
până surâs se face
cu inima se scriu calendarele
munca pelerinilor e fără sfârșit
iar fiecare zi din sacul cu zile
e doar de muncit și doar de iubit.