Stropi de soare-au plâns în zare
Căutând priviri de-a tale.
S-au prelins din depărtare
Zâmbete de dor fatale.

Opintitu-s-au în cale
Cele vrute și nevrute,
Cele-ascunse, cele pale,
Cele-avute și ne-avute,

Cele strânse-n simțăminte
Și cele uitate-n spicuri
Și ce-ți mai aduci aminte
Ca și fructele-n aspicuri.

Nu știu de se mai străpunge
Ușa ferecată-n zale,
Nu știu de mai pot ajunge,
Sufletu-mi, căile tale.

Lampinioanele-s pierdute,
Ridicate-n umbra nopții,
Pâlpâirile-s cusute,
Au rămas pe calea sorții.