în șoaptă-i zarvelor anestezie
căzând în al tăcerii sacru drog
precum a vieții oră de-i târzie
să lase-n sânge pietrele zălog.
miroase liniștea a poezie
și de cuvinte către veci mă rog,
în șoaptă-i zarvelor anestezie
căzând în al tăcerii sacru drog.
aminte dau secunda-n veac și ție
femeie cui minciuna îmi arog
că adevărul ni-i un epilog,
în amintire-a tot ce-a fost să fie
în șoaptă-i zarvelor anestezie