furtună pe autostradă

cu inima albită de atâta spulberat
mă deplasez ca un melc,
să o țin aproape o leg cu firul de aur,
pe cap îmi crește coroană din fulgi,
gândesc semnul crucii,
îmi fac loc printre camioane
și mă rog să ajung la timp

*

intru

te cuprind, ne ținem de mână,
o văd, e în ochii tăi,
cu jumătate de glas îmi zici: a venit,

o recunosc, e aceeași doar alt costum,
de data asta seamănă cu o pisică blândă,
răbdătoare, împăcată,
așteaptă o mică atenție din partea mea:
ce faci puștoaico? ai crescut,
nu mă așteptam să ne întâlnim și aici,
mică lumea,

*

tremuri ca varga,
cobor în genunchi,
îți iau mâinile-n palmă: atingerea ta îmi dă viață
dar eu sunt gata să plec

- vrei să dorm la tine?
zăresc un licăr de bucurie:
- ai mâncat?
- nu am poftă
- ai băut apă? buzele îți sunt crăpate

pun zama la foc, miroase ca la mama acasă:
- dacă vrei să guști
am adus și sarmale, sunt făcute de sora,
o să prinzi un pic de putere, curaj

chisez cartofii, morcovul,
apropii lingura, sorbi încet,
îmi spui cum a fost joi la salvare:
- can you imagine, they sent me back home in a taxi

*

facem un plan pentru a doua zi,
respirația e grea, te apasă,
moțăi pe canapea, tu pe fotoliu stai ca o icoană,
m-a luat cu sforăit,
la cinci dimineața povestim cum te-ai gândit să n-o sperii:
- this means, another christmas together,
but I have been praying for so long, and he is wating for me,
I don't want her to leave empty-handed,

zâmbim trist

*

toată ziua m-am gândit la tine,
vorbim la telefon:
- sunt odihnită, în seara asta n-am să sforăi,
ajung în fața blocului, salvarea pleacă,
încremenită, mă uit lung, lung,
simt un ghimpe în inimă,
gândul îmi spune, aleargă,
într-un suflet urc la etajul trei,
deschid ușa,
nu e nimeni,
mobila,
toate obiectele sunt împietrite,
miroase a pustiu,
îmi amintesc vorba ”omul sfințește locul”

*

sunt egoistă, vreau să te văd încă o dată,
să te strâng în brațe, să-ți mângâi părul,
mâinile

plouă

dau ștergătoarele la maxim

*

un gardian mă-ntreabă cine-ți sunt
fiica ei
îmi dă voie să intru
o bătrână râde ca un copil, mă trage de mânecă
strigă la mine să-i ridic foarfeca,
vrea să taie o panglică

scaune cu roți, paturi lângă pereți,
sub picurătoare vaiete, plânsete,
gemete, bântuie
miros de boală în fiece colț

simt iadul până-n pânzele albe,

(mă gândesc la cei ce lucrează zi de zi acolo,
simt un val de căldură, i-aș strânge în brațe pe toți)

sora medicală:
- nu mai sunt locuri, totul e ocupat

*

uși automate se mișcă cu zgomot,
te găsesc,
pentru câteva secunde vorbim cu ochii:
- I am hundred&two, I have to go,

gutui verzi, lacrimile se opresc în gât:
- dacă o vezi pe mama spune-i că sunt bine

îmi strângi mâna cu putere de zeu


*

încă plouă

o studentă din china intră zgribulită
plânge în hohot
iubitul cu bărbăție o strânge-n brațe
​îi vorbește pe limba lor

*

ies afară
aerul proaspăt ca un bici mă lovește în față
dinspre lac un pescăruș coboară
îmi ciupește papucii