Firele de nisip nu au glas,
Vântul vorbește pentru ele
Prin furtuni cu praf saharian
Și miros de globalizare.
Praful se depune peste tot,
Pe case, mașini și oameni
Ce cred doar în fake news.
Ploaia se lasă rugată
Cu incantații vechi
De mii de ani
Și nu apare decât atunci
Când prognoza meteo dă greș.
Am fost de multe ori în deșert,
Uneori l-am luat și pe Dumnezeu cu mine.
Când îmi era sete
Nu mai știam cum să mă rog,
Dar mi-am adus aminte de tine
Și de atunci am știut că
Stropii de ploaie
Sunt lacrimi, cuvinte nerostite,
Ce udă tot ce e pustiu
Că să nu se usuce de dor...